unu

sa incepem cu inceputul.

s-ar zice ca e simplu, dar nu e. cand ai in spate mostenirea culturala a unui site care timp de cinci ani si-a prezentat web-surferilor diversele lui pagini de vreun milion de ori, a luat o pauza generoasa de vreo doi ani, si intr-un final te hotarasti, cu entuziasm moderat, sa lansazi un update, te intrebi: cu ce mama dracului iesim la interval?

si in plus cum o facem fara sa reciclam materiale si idei vechi, e adevarat testate ani de zile pe site, dar la fel de redundante in cazul unei utilizari excesive?

iar asta ca sa nu vorbim ca stai permanent cu pericolul de a te transforma in blog, iar blogurile se lanseaza cu zecile de mii pe zi, ceea ce inseamna milioane de bloguri noi pe an. in conditiile astea, cum sa eviti caderea in derizoriu? cum sa faci sa nu sfarsesti vorbind inevitabil despre aglomeratia din troleu, filmele de arta sau ultimele tendinte ale sezonului toamna-iarna? (asta in cazul fericit).

mai rau, cum sa eviti stadiul ceva mai avansat, in care oferi pe banda sentimente si trairi adevarate, analize asupra conditiei umane, intamplari urbane si critici sociale fine, la fel ca inca vreo cateva sute de mii de bloguri? deja devine dureros.

de fapt, in esenta ei, care-i treaba cu blogu'? pai, simplu - surprinzi intamplari, tendinte, idei, chestii si trestii care sa rezoneze cu un anumit public, primesti niste comentarii destepte, haioase si apreciative. te simti un pic bine ca te baga cineva in seama si mai faci un pas pe scara lui maslow.

next