trei

vine, vine primavara, se asterne-n toata tara.

nu stiu ce legatura are treaba de mai sus, dar mi s-a parut o introducere potrivita. cu atat mai mult cu cat suntem chiar departe de primavara.

ar trebui sa mai scriu ceva, daca ma gandesc ca trebuie sa impresionam dupa atata pauza de la taste. poate 2-3 critici sociale fine? sentimente alese si trairi unice? ironii intelectuale? un crampei de viata adevarata care bate filmul? sau mai bine sa imbinam placutul cu inutilul, ca si pana acum?

adevarul e ca mi-e lene in continuare. mi-e mai lene decat le era egiptenilor antici care s-au trezit ca al 14-lea rand de pietre de la prima piramida fusese masurat gresit. iar chestiunea s-a constatat dupa ce jumate din rand fusese urcat sus. in fine, o nebunie, pietrele erau grele, era si mai dificil sa le dai jos dupa ce le-ai pus pe pozitie, etc. au cazut niste capete.

de fapt, pe langa crampeie de informatie de o veridicitate indoielnica, refuz sa ofer vreo farama de utilitate in acest update. stiu ca as putea sa povestesc despre siteuri inovatoare, capodopere literare, emisiuni haioase, descoperiri tehnico-stiintifice sau reducerile la colectiile de toamna-iarna. dar, pana la urma, suntem maimute? sa luam o pauza de la toate chestiunile acestea. putem mai mult.

asa ca, mergem in continuare pe ideea updateului despre nimic, desi, privind in urma, incercarile nu sunt chiar stralucite, ba chiar sunt invaluite intr-un patrunzator aer de dilentatism.

vorba poetului.

[x]

next